Un gând, draga mea fetiţă,
ştie că există, pe undeva, o portiţă,
care, dacă ai cheia potrivită,
împrumutată numai şi numai
de la un suflet iubit,
se deschide întâi spre nemaivăzut,
apoi...
spre nemaitrăit
Cum unui gând frumuşel îi este cam greu,
cu gândurile urâte şi duşmănoase,
să se lupte de unul singur,
mereu,
nu m-aş mira să caute, dumnealui, altceva
decât ceea ce o minte îngustă,
sau ageră,
îşi imaginează că l-ar salva
Dar tu, fetiţa mea,
îmi pui nişte întrebări prea deştepte,
răspunsurile acestea ar trebui să aştepte
până se coc
şi o să ne placă
să gustăm, pe lângă 'ce', 'de ce',
şi pe 'dacă'...