Cea mai sensibilă floare
eu cred că este aceea pe care o doare
gândul greşit că nimeni nu o iubeşte -
aceea care stă pitită în umbra altor flori
şi vorbeşte:
Pe mine, nimeni nu o să poată
să mă strângă în braţe vreodată!
Oare, dacă n-aş avea în trup nici un spin,
asta m-ar durea mai puţin?
De mâine, niciodată nu mă mai ofilesc
pentru toate câte mă necăjesc!
Hei, drumeţe,
ai la tine vreun leac de tristeţe?
Nu m-a auzit, nu-i nimic,
altă dată nu îi mai zic!
Ce frumoasă eşti tu, albăstriţă,
dacă aş fi copil, te-aş face o coroniţă...
Of, iar nu-mi dă pace o amintire ciudată:
se făcea că mă mângâie o frunte însângerată...
Gata, surioarelor, la culcare,
eu rămân să privesc Carul Mare!